PSIHOTERAPIE DE FAMILIE

Ce este psihoterapia de familie?

Psihoterapia de familie este o ramură a domeniului psihoterapiei, desemnând procesul psihoterapeutic ce are loc între psihoterapeut și membrii unei familii, fie că vorbim despre membrii unei familii nucleare (soț, soție, copii), fie despre membrii unei familii extinse (familie nucleară + alte rude și/sau alte generații, incluzând și rudele prin alianță).

Programează-te acum

Cum ajută psihoterapia de familie?

În cadrul acestui tip de terapie, familia poate fi ajutată să comunice eficient, să rezolve conflicte, să stabilească granițe sănătoase între membrii familiei, dar și între familie și societate, să înlocuiască tipare disfuncționale de interacțiune moștenite cu unele armonioase, să rezolve problemele intrafamiliale eficient și să facă față anumitor situații deosebite, precum decesul sau îmbolnăvirea gravă a unuia dintre membri.

Prima ședință de psihoterapie de familie

În prima ședință, fiecărui membru îi vor fi adresate o serie de întrebări precum de ce se află la terapie, care crede că este problema în familie din punctul său de vedere și ce așteptări are de la terapie.

Fiecare membru va avea timpul său și își va expune punctul de vedere.

Mai multe despre psihoterapia de familie

În majoritatea teoriilor, familia este văzută ca un sistem și ca un întreg, nu doar ca o sumă a membrilor acesteia. În cadrul familiei se vor forma mai multe subsisteme, precum subsistemul marital (soț + soție), subsistemul parental (mamă + tată), subsistemul fraților etc. În funcție de sistem sau subsistem, fiecare membru va prelua un rol care poate fi funcțional sau disfuncțional.

De obicei, când familiile vin în terapie, problema este îngrijorarea acestora față de un membru al familiei, numit în teorie “pacientul identificat” (PI), care prezintă simptome și semne ale unui dezechilibru. În general, PI este reprezentat de către adolescenții sau de către copiii din familie, aceștia fiind membrii cei mai afectați de interacțiunile nefuncționale din cadrul unei familii sau de un potențial dezechilibru produs în interiorul sistemului. Pacientul identificat nu trebuie scos sau tratat în afara cadrului familial, deoarece afecțiunile sale reflectă dezechilibrul din interiorul familiei. 

Împreună cu familia, terapeutul va analiza tiparele de interacțiune dintre membri, modelele de comunicare, rolurile preluate de fiecare membru, flexibilitatea granițelor dintre membri (clare sau difuze), nivelul exprimării emoționale și îi va ghida în obținerea unor rezultate pozitive pe termen lung.

Vezi și Psihoterapie de Cuplu